nu-ti ascunde gandurile amare dupa un nor,inchipuindu-ti k vei regasi speranta.Asqlta-ti pasii greoi qm lovesc ploaia lasand in umbra care sa reflecte zbuciumul din sufletul tau…privesti in urma dar de-abia aqm iti dai seama k ai pasit prin ploaie pt k totul s-a sters…nici urma d pasi.dk ar fi fost nisip…pasii ti s-ar fi afundat intr-un gol greu dn kre nu mai puteai inainta,stateai pe loc,privind soarele…soarele iti lumina ochii pierduti in raceala ploii.Qm e sa fii la inaltime ?,as vrea sa zbor,sa te pot atinge,sa ma inveti sa rup tacerea,sa ma inveti sa kant…e acel kantec melancolic ce-l aud zilnic oprindu-ma pe aceeasi skara parasita.privesc cerul si vreau sa kant,vreau sa zbor pana la tine,vreau sa ma atingi,sa ma iubesti,sa coboram amandoi pe pamant,sa ne vedem chipurile oglindite in geamurile unor vitrine prafuite de timp,sa radem d ceea ce vedem dar sa fim 2.sa ne privim fata in fata,k niste copii inocenti,sa ne dorim mai mult,poate o lume mai buna,poate o mangaiere a lunii…am ramas 2 intr-o lume aiurea…mainile tale sa kada pe umerii mei,sa imi mangai parul si sa ma saruti,iar spinul iubirii sa-mi strapunga buzele…dulceata sangelelui s-a deschis k un trandafir uitat de timp ce a ramas neinflorit pana la prima ploaie.Aqm,in intuneric curg pikaturi d ploaie rosii ce lasa un gust amar !am fost prinsa in kapcana iubirii profunde dar de data aceasta nu te voi mai lasa sa zbori.Ma voi gandi la tn,te vei gandi la noi iar visul nostru va fi o mare de suspine.