Sunt o unealta fara trusa
Ma simt acum a nimanui
Sunt ca o barca fara panza
Si trebuie sa navighez haihui

Am mers prin vanturi si prin ploi si-am suportat minciuna
Acum, de-i iarba sau noroi
eu zic, imi e totuna

e viata asta o rutina
nimic nu ma mai bucura acum
mi-e trupul amortit, suspina
totul a ars si iese fum

ma poarta viata pe-o aripa
ma duce dupa ea
nu stiu daca imi este frica
o las sa faca ce o vrea