Statea, Privea,Dorea ceva,
Doar o minune nu ajungea,
Ochii alergau dupa amintiri...

Peretii limitarii multi si albi
Sa-ncalzeasca sufletul nu stiau,
Insa zambete daruite sculpau
Printre departari pierdute la orizonturi.

Vaduva alba a noptii
Luna o intruchia,
Misterul adanc al boltii
Steaua-norata era.

Printre fumuri doar luna privea
Risipita-n flori pe ea o vedea
O raza de speranta-i daruia
Sa-i lumineze pierderea nu reusea.

Vantul parul i-l fura,
Privirea doru i-l canta.
O petala ascutita se nastea
Visele amarnice i le taia.

Pasii drumul il urmau
Printre nelamuriri se pierdeau.
Lumea grabita nu intelegea
Oare ce astepta ea?...

Un vis cu aripi isi dorea
Astfel ea-n pasari se transforma
Peste dimensiuni zboara
Anii o-nvingeau, dar ea nu plangea    ci zbura...